Afectiunile reumatismale reprezinta o categorie importanta in cadrul patologiei medicale, atat prin incidenta crescuta in randul populatiei, cat si prin consecintele asupra calitatii vietii individului ce sufera de aceste boli. Sunt peste 100 de afectiuni reumatice descrise de medici, poliartrita reumatoida fiind pe locul al doilea. Este incadrata de specialisti in categoria bolilor autoimune cu cea mai frecventa suferinta mono sau poliarticulara, fiind o boala inflamatorie cronica.

Aceasta patologie reumatologica are in prim plan ca simptomatologie durerile articulare. Acestea nu sunt specifice persoanelor in varsta, boala inflamatorie articulara autoimuna afecteaza in special tinerii si se intalneste la un om din o suta cu varsta medie de 35 de ani (frecventa maxima de aparitie intre 30 si 55 de ani). Femeile sunt de 2-3 ori mai afectate decat barbatii. Boala poate sa debuteze la orice varsta, mai frecvent in decadele 4-5 de viata.

Poliartrita reumatoida este o boala sistemica care afecteaza intreg organismul, evoluand progresiv, producand inflamatia articulatiilor si ducand la aparitia unor simptome precum durerea, umflarea, inrosirea, deformarea articulatiilor si dificultate la mobilizare. In aceasta afectiune cartilajul, oasele si ligamentele se deterioreaza, iar daca inflamatia nu este controlata procesul inflamator se amplifica, distrugand progresiv si ireversibil elementele articulare, cu repercursiuni grave atat asupra sistemului osteoarticular, cat si asupra intregului organism. Articulatiile pot deveni libere, instabile, dureroase, isi pot pierde mobilitatea.

Poate fi considerat un semn distinctiv al artritei reumatoide umflarea (tumefierea) articulatiilor mici, in special a celor de la maini si de la picioare, putand fi insotita ulterior si de afectarea altor grupe articulare. Procesul inflamator complex implicat in aparitia bolii nu este pe deplin elucidat, la momentul tratamentul efectuandu-se in scopul ameliorarii simptomelor si pentru incetinirea evolutiei bolii.

Poliartrita reumatoida poate debuta brusc sau lenta prin aparitia semnelor si simptomelor de la saptamani la luni, fiind o afectiune cronica poate avea perioade de criza si de stabilizare a bolii. Aceste semne si simptome care apar in timpul perioadelor de criza contureaza tabloul asa ziselor pusee inflamatorii. Alte momente sunt cunoscute ca perioade de remisie, atunci cand simptomele dispar complet. Simptomele pot varia, de la caz la caz, de la simptome usoare, la unele severe.

Simptomele cele mai frecvente ale artritei reumatoide:

•  Tumefiere la nivelul articulatiilor, roseata, dureri generalizate articulare, durerea se transforma treptat in jena permanenta;

• rigiditate dimineata timp de 30 de minute sau mai mult;

• astenie fizica;

• apetit alimentar scazut;

• pierdere in greutate.

Alte manifestari ale bolii:

• uscaciunea gurii, aceasta  manifestandu-se prin uscaciunea si iritarea sau infectia gingiilor;

• uscaciunea ochilor, cu durere, inrosire, sensibilitate la lumina si vedere defectuoasa ; senzatie de corps train ocular;

• dificultatea de a dormi;

• crize caracterizate de febra usoara, transpiratie. Febra apare ocazional si este aproape intotdeauna de grad scazut (37°C ÷38°C). O febra mai mare sugereaza o alta boala si trebuie luate in considerare cauze infectioase.

• depresie.

Exista patru etape ale evolutiei poliartritei reumatoide:

• Etapa I: Stadiul prodromal sau poliartrita reumatoida in stadiu incipient.

Aceasta etapa implica inflamatia initiala in capsula articulara si umflarea tesutului sinovial. Aceasta induce simptomele clare ale durerii articulare, tumefierii si rigiditatii, manifestandu-se prin astenie fizica, scadere in greutate, lipsa poftei de mancare si tulburari vasomotorii (racirea si amorteala extremitatilor). Acest stadiu poate lipsi sau poate trece neobservat.

• Etapa II: Stadiul de debut poate fi tipic sau atipic.

De cele mai multe ori este lent si progresiv, iar uneori are caracter subacut sau acut. Inflamatia tesutului sinovial devine suficient de grava incat provoaca leziuni ale cartilajului. In aceasta etapa simptomele de pierdere a mobilitatii si a gamei de miscare devin mai frecvente. Suferintele articulare se caracterizeaza prin durere, redoare (limitarea miscarilor articulare), fenomene inflamatorii si hiperemie cutanata, cresterea temperaturii locale (caldura si roseata pielii).

• Etapa III: Stadiul clinic este considerata poliartrita reumatoida severa.

Inflamatia la nivelul sinovialei distruge nu numai cartilajul articulatiei, ci si osul. Simptomele potentiale ale acestei etape includ cresterea durerii, scaderea ulterioara a mobilitatii si chiar a fortei musculare. Deformarile fizice ale articulatiei pot incepe sa se dezvolte. In acest stadiu apar fenomenele extraarticulare:

• dureri musculare asociate la inceput cu contractura, iar mai tarziu cu atrofie mai ales la muschii mainilor si picioarelor;

• unghiile sunt uscate, se rup usor si prezinta dungi subtiri verticale;

• parul este uscat, isi pierde culoarea si cade;

• nodulii subcutanati sunt de marimea unui bob de mazare sau uneori mai mari, nu adera la piele si nu sunt durerosi etc.

• Etapa IV: In stadiul final al poliartritei reumatoide, procesul inflamator inceteaza si articulatiile nu mai functioneaza in totalitate. Durerea, umflarea, rigiditatea si pierderea mobilitatii sunt in continuare simptomele primare in aceasta etapa. Pacientii se deplaseaza cu multa dificultate ajutandu-se de sprijin sau sunt imobilizati la pat. Pielea care acopera articulatiile marite de volum si deformate este subtire lucioasa si adesea mai inchisa la culoare.

Diagnosticul acestei afectiuni se bazeaza in primul rand pe elementele initiale, anamneza, examinarea clinica atenta a pacientului. Urmatoarea etapa, la fel de importanta, este cea a testelor paraclinice, ce constau in analize sangvine uzuale si specifice (detectia unor serii de autoanticorpi specifici si molecule inflamatorii in titru crescut), investigatii imagistice osteoarticulare.

In urma acestor demersuri si a etapei de diagnostic diferential, se poate stabili un diagnostic de certitudine de artrita reumatoida.

Tratamentul optim al artritei reumatoide necesita un diagnostic precoce, precum si aplicarea corecta si din timp a unui tratament eficient. Tratamentul acestei afectiuni (precum si a bolilor autoimune in general) a cunoscut in ultima perioada o evolutie considerabila in descoperirea unor noi molecule, mai ales din gama terapiilor biologice, cu rezultate pozitive si incurajatoare in oprirea si incetinirea progresiei bolii.