Sindromul burnout sau sindromul epuizarii profesionale reprezinta o stare de epuizare fizica, psihica si emotionala produsa de stresul prelungit, in general la locul de munca, fiind o consecinta a dezechilibrului dintre cerinte, resurse si gradul de satisfactie profesionala. Sindromul burnout se dezvolta ca raspuns la stresul ocupational sustinut, indiferent de natura sau sursa acestuia si, desi are ca punct de plecare stresul, starea de burnout este o afectiune cu totul diferita.

Se discuta din ce in ce mai des despre aceasta entitate, elementele ce o definesc si o caracterizeaza fiind foarte vizibile, prin prisma stilului de viata si munca al omului modern. Oamenii isi petrec o mare parte din timp la locul de munca, investind o mare parte din resursele fizice si psihice in indeplinirea sarcinilor de lucru. De asemenea, trebuie tinut cont de elementul competitiei exacerbate la locul de munca, precum si de termenele limita, asa zisele „dead line-uri”, aceste elemente contribuind in mod semnificativ negativ asupra calitatii vietii persoanei active profesional.

Sindromul burnout nu apare doar la anumite categorii profesionale, ci poate afecta orice persoana expusa la un stres de lunga durata. Poate aparea la angajatii din orice domeniu, afectand frecvent: medicii, profesorii, asistentii sociali, terapeutii, avocatii, jurnalistii, pesoanele care sunt nevoite sa ingrijeasca permanent alti membrii ai familiei etc.

Unii angajati sunt mai predispusi la epuizarea fizica, psihica si emotionala ca altii. Aceasta epuizarea fizica si psihica poate proveni din cauza dezechilibrului aparut intre remuneratia mica raportata la munca prestata, din cauza orelor suplimentare, a managementul slab ori a mediului de lucru neprietenos.

Despre sindromul burnout se poate spune metaforic ca reprezinta „dusmanul nevazut al omului modern si activ profesional”. Neafectand doar o anumita categorie a populatiei, ci fiind o conditie relativ generalizata in mediul profesional, aceasta conduce la scaderea performantelor la locul de munca, instalandu-se treptat si agravandu-se odata cu trecerea timpului.

Sindromul burnout se poate confunda uneori cu anumite tulburari psihice sau poate conduce la aparitia lor, de exemplu depresia, avand manifestari asemanatoare, cum ar fi: tulburari de somn si de digestie, senzatie de epuizare si de scadere a randamentului profesional, scaderea capacitatii de dialog si de interactiune cu cei din jur, senzatia de goliciune sufleteasca, insatisfactie in toate domeniile vietii etc.

Rezumand, simptomele cele mai frecvente sunt:

• epuizare emoționala si lipsa energiei;

• oboseala permanenta si lipsa motivatiei;

• pesimism, frustrare, cinism si resemnare;

• iritabilitate si izolare sociala;

• concentrare si productivitate scazuta;

• scaderea capacitatii de a lua decizii si de a rezolva probleme;

• neglijarea propriei stari de sanatate;

• refugiere in obiceiuri nesanatoase: alimentare, consum de alcool, droguri, tutun;

• tulburari ale somnului;

• incapacitatea de a se detasa de problemele profesionale inclusiv in timpul liber;

• simptome fizice ca durerile de cap (cefalee), tensiune musculara, durerile de spate, manifestari digestive, cardiace etc.

Aceste manifestari fizice pot fi simple somatizari ale starii psihice deteriorate si epuizarii, dar pot fi chiar afectiuni organice aparute ca o consecinta a acestora. Multe manifestari fizice ale sindromului burnout pot mima sau pot duce la aparitia unor boli grave, cum ar fi afectiuni cardiace (boala cardiaca ischemica pana la infarct miocardic, tulburari de ritm cardiac etc), tulburari endocrinologice (afectiuni tiroidiene, ginecologice etc), tulburari digestive (gastrite, duodenite, ulcere digestive, colon iritabil, afectiuni autoimune digestive etc), tulburari neurologice, respiratorii etc.

Sindromul burnout poate fi tratat, daca este identificat din timp, nefiind simplu de abordat din cauza multitudinii si a complexitatii cauzelor si manifestarilor. Este foarte importanta colaborarea dintre medicii specialisti si psihoterapeuti, un eventual tratament medical necesitand clar o completare cu psihoterapie adecvata. Acest lucru presupune rabdare in identificarea cauzelor si a manifestarilor, empatie fata de pacient, deschidere verbala si disponibilitate de ambele parti, prezenta dorintei active de vindecare si schimbare a stilului de viata personala si profesionala.

In fazele avansate ale instalarii sindromului burnout, afectiunea devine mult mai greu de tratat si poate avea consecinte extrem de grave, putand conduce chiar la deces.

Stilul de viata profesionala si personala sanatos, stabilirea unor limite clare ale activitătii la serviciu, cu pauze de lucru in timpul zilei si completarea cu activitati recreative, pot preveni aparitia sindromului burnout.